Pestera Veterani

Pestera Veterani - din Cazanele Mari ale Dunarii isi are originea numelui dupa numele lui Veterani, cel care a fost aghiotantul lui Ianovici, comandantul armatei austriece cantonate la Caransebes si care a refortificat postera la sfarsitul sec. al XVII-lea.
 
 
Şi pentru a oferi un plus de credibilitate faptului că şi astăzi, Peştera Veterani este un izvor nesecat de istorii şi legende, pe zidurile acesteia stă scris cu litere roşii, cuvântul „KAROL – 1992”. Când apele Dunării sunt scăzute, la intrarea în cazanele Mici, se pot vedea resturile unui autoturism. Este autoturismul lui KAROL. În 1992 a săpat în peşteră pentru a descoperi comori, iar în 1994, când a revenit pentru acelaşi lucru, din cauze rămase încă necunoscute, autoturismul acestuia a plonjat în apele fluviului, Karol, un român stabilit de peste 20 de ani în Australia, pierzându-şi viaţa pe loc.
 
 
Chiar la intrare, în partea dreaptă, se vede urma căutătorilor de comori. O groapă destul de mare, în care se văd cioburi de vase de pământ ars, dar şi oseminte umane. „Aici se află un fel de cimitir. Cei ce cădeau răpuşi în luptele pentru apărarea acestui important punct strategic, erau îngropaţi aici. Nu erau aruncaţi la baza muntelui şi nici aruncaţi în apele fluviului." (relatare: Felix Baratky, şeful Departamentului Relaţii Comunităţi, Educaţie ecologică şi Turism)
 
 
 
În centrul peşterii, este un bloc de piatră, dreptunghiular, iar la baza acestuia se pot vedea urmele căutătorilor de comori. Săpături adânci ce au scos la iveală o mulţime de oase provenind de la păsări. „Omul primitiv folosea peştera şi pe post de sanctuar, aici efectuând ritualuri. Se aduceau ofrande zeilor. Chiar şi dacii veneau aici şi îl venerau pe Zamolxis.Păsările erau sacrificate pe acest altar. Interesant este faptul că, dimineaţa, timp de aproape o jumătate de oră, razele soarelui pătrund prin deschizătura aflată la o înalţime de circa 15 metri şi cad perpendicular pe acest altar. Acesta pare a fi momentul când se sacrificau păsări pentru venerarea zielor”. (relatare: Felix Baratky)
 
 
 
În urmă cu 2.000 de ani, romanii au construit o mică cetate în faţa peşterii, cetate ce a dăinuit mai bine de 1.000 de ani.
În anul 1.400, imperiul austriac ridică aici o fortăreaţă. În 1692, fortăreaţa este condusă de generalul austriac de origine italiană, FRIEDRICO VETERANI. „La sfârşitul secolului XVII-lea, Imperiul Austriac ridică peste ruinele fortăreţei romane ziduri groase de 2 m şi înalte de 4 m, construind un avanpost militar fortificat.
 
 
 
Grota putea adăposti maxim 250 de soldaţi şi era folosită ca refugiu în urma atacurilor turceşti din acea perioadă. Fântâna din centrul grotei a fost construită de prizonierii turci. Peştera a fost şi adăpostul haiducilor, în timpul celor două războaie mondiale grota era folosită ca adăpost pentru muniţie şi hrană.
În Peştera Veterani s-au identificat resturi fosile de Ursus spelaeus şi hiena de peşteră, un fragment de ceramică veche şi fosile ale unor specii endemice.
Peştera Veterani, a fost locuită cu peste 4.000 de ani în urmă. Omul primitiv a folosit-o pentru adăpost, dacii pentru a se închina lui Zamolxis, turcii şi austriecii în scopuri militare, iar astăzi, peştera este folosită de puţinii turişti pentru suvenirurile rare, iar de alţii, pentru a căuta legendarele comori ale Mariei Tereza sau ale ţarului sârb Obrenovici. Interiorul peşterii rămâne însă şi astăzi un izvor de legende, istorii şi trăiri unice.