Cazinul din CONSTANTA

Considerat un simbol al celui mai mare port al Romaniei, Cazinoul din Constanta se inalta semet pe faleza generoasa, fiind martor al inceputurilor administrarii romanesti a Dobrogei, dar si al celor doua razboie mondiale.

Cazinoul de pe faleza din Constanta orasului a fost ridicat in 1904-1910 la initiativa regelui Carol I

 

Initial, planurile sunt intocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o cladire al carei stil arhitectonic se inspira din traditiile artei romanesti. Dupa terminarea fundatiilor, insa, planurile sunt schimbate, Primaria incredintand modificarea lor unui arhitect de origine franceza (sau elvetiana), Daniel Renard - care renunta la principiile stilului romanesc, in favoarea unui melanj de motive decorative ce incarca si mai mult greoiul ansamblu.

 

Pe vremuri, spatiile generoase din interior erau refugiul ideal pentru domnii si doamnele din inalta societate dornici de distractie, lecturi si conversatie. Parterul gazduia o sala de biliard, o sala cu mese rotunde pentru jocurile de carti si o terasa. Toate inconjurate de cateva terase cu vedere directa la mare. La etaj, sala de bal se transforma din cand in cand in sala de teatru, iar amatorii de peisaje nocturne cu luna care se oglindeste in valurile marii puteau sa admire panorama la lumina lampioanelor de pe terasele de sus.

 

Odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial, cazinoul a fost transformat in spital, devenind tinta a numeroase bombardamente. In perioada interbelica acesta si-a recapatat functiunea, in urma restaurarii sale de insusi arhitectul care a realizat si conceptul initial, Daniel Renard. Cazinoul a mai fost restaurat și in anul 1986, cand s-au refacut fresce, stucaturi si vitralii de catre un grup de artisti plastici.

 

Desi cazinoul din Constanta este clasat în Lista monumentelor Istorice in categoria edificiilor de valoare naționala, in ultimii ani acesta se află într-o avansata stare de degradare, datorita capriciilor vremii din Constanta dar si a indiferentei autoritatilor. Astfel, pe 11 martie 2009 clădirea care se desfasoară pe 4 niveluri, respectiv subsol, parter, etaj si mansarda, insumand o suprafata totala de aproximativ 3.800 mp, a fost inchisa publicului, fiind din nou supusa unor lucrari de consolidare si restaurare. Desi lucrarile ar fi trebuit sa se incheie inainte de luna august a anului 2010, la timp pentru celebrarea a 100 de ani de existenta, acestea sunt inca in curs.